„Vă rog, acum, la despărțire, să vă întoarceți și să vă uitați la această biserică, care este unul dintre monumentele cele mai importante din toată Moldova. Dar este opera credinței, nu a necredinței în care sunteți dumneavoastră. Este opera trăirii și gândirii mamei dumneavoastră. Sunteți un intelectual. Acest lucru nu vă dă de gândit? 80% din istoria Moldovei este religioasă. Pentru că asta au fost moldovenii, românii, și aceasta ar trebui să fie.”
Părintele Luca, starețul Mănăstirii Bistrița își amintește:
În anul ’88 eram ghid aici, la Mănăstirea Bistrița. Nu eram călugărit. Eram civil. Mă cheamă starețul și-mi spune: „Uite, vreau să-l ghidezi pe domnul respectiv”. Eu nu ghidam decât de la cinci persoane în sus, însă, pentru ascultare trebuia s-o fac. Am început ghidajul, dar a fost un ghidaj unic. Parcă n-am vorbit eu. Cât am stat aici, ca ghid, vreo 11 ani, am căutat ca să nu am pe cineva în vreun grup care să-mi pună vreo întrebare la care să nu pot să răspund. Și pentru asta în permanență citeam. Vacanțele din timpul școlii mi le-am petrecut aici, citind despre voievozi și despre orice subiect ce s-ar fi putut intersecta cu mănăstirea.
Pe acest domn l-am ghidat peste tot și i-am spus cam tot ce-am știut, despre mănăstire, și nu doar numai despre mănăstire – că avea timp, avea un interes și mă asculta. După ce am terminat, îmi spune: „M-ai distrat”./ „Da, v-ați distrat? Ei, îmi pare bine dacă v-ați distrat. Dar cum v-ați distrat?”/ „M-am distrat cu poveștile pe care mi le-ai spus”./ „Dar credeți că-s povești? Să știți că nu v-am spus nimic de la mine.”/ „Sunt hotărât să mă duc la părinții mei, să fac reeducare cu ei, să nu se mai ducă la biserică, mai ales mama”. Când am auzit, am zis: „Dacă părinții dumneavoastră se duc la biserică înseamnă că doar pentru mama dumneavoastră v-a mai ținut Dumnezeu pe pământ”./ „Ce spui? Că-s foarte hotărât să mă duc să le impun să termine odată cu biserica”.
„Această biserică e opera credinței, nu a necredinței în care sunteți dumneavoastră”
Când am văzut că stăruie în ideea lui, fiind amândoi pe aleea de ieșire, i-am zis: „Domnule, iertați-mă, că nu v-ați prezentat și nu știu cum să mă adresez, nu știu cine sunteți. Vă spun cu toată convingerea că doar pentru mama dumneavoastră sunteți dumneavoastră ceea ce sunteți, și mai ales, pentru mama dumneavoastră sunteți în viață”. Și am adăugat: „Vă rog, acum, la despărțire, să vă întoarceți și să vă uitați la această biserică, aceasta este unul dintre monumentele cele mai importante din toată Moldova, dar este opera credinței, nu a necredinței în care sunteți dumneavoastră. Este opera trăirii și gândirii mamei dumneavoastră. Sunteți un intelectual. Acest lucru nu vă dă de gândit? 80% din istoria Moldovei este religioasă. Pentru că asta au fost moldovenii, românii, și aceasta ar trebui să fie”.
(sursa: doxologia.ro)