Între a treia și a patra strajă a nopții, când unii dintre noi abia au adormit, toți călugării Mănăstirii Bistrița, fără excepție, sunt în biserică. Și rămân aici până după răsăritul soarelui, când Sfânta Liturghie ia sfârșit. La ascultări, dacă sunt câte doi sau mai mulți, fiecare spune rugăciunea Doamne Iisuse cu voce tare – pază bună pentru vorbirea în deșert, dar și o minunată hrană sufletească. Despre cum arată o zi din viața unui călugăr ne-a vorbit părintele Luca, starețul Mănăstirii Bistrița.
Preacuvioase părinte stareț, care sunt ascultăriile monahilor aici, la Mănăstirea Bistrița?
Prima ascultare a celor închinoviați aici este să participe la toate slujbele, fără excepții. Programul liturgic începe la 3.30 și se termină la ora 8 dimineața. De la 8.00 la 10.00, monahii sunt liberi – program de chilie – cel care e mai firav, mai doarme un pic, cel care nu mai are nevoie de somn își face studiul duhovnicesc și pravila. La ora 10.00 e masa principală a zilei și de la ora 11.00 încep ascultările administrative, până la ora 3 după-amiază. La ora 3, din nou la chilie, monahul se pregătește pentru Vecernia de la ora 4. După Vecernie este masa de seară. După masă – Pavecernița. Apoi, până la ora 9 seara, când trebuie să se culce, călugărul este la programul de chilie. Programul de somn este de la 9 la 3. De ce? Fiindcă o oră de somn înainte de ora 12 are valorarea a două ore de somn din cele de dimineață.
Cel mai hrănitor somn este până la ora 2.00, maxim ora 3.00. Somnul de dimineață este nehrănitor și păcătos. Și athoniții, și cei care au citit Sfinții Părinți cu atenție și-au ales acest program, care este cel mai eficient. Dorm mai puțin, dar aleg somnul cel mai bun. Între a treia și a patra strajă a nopții, călugării sunt în biserică. Punctul critic este jumătatea de oră înainte de șase și după șase. Atunci, potrivit undelor gamma, se ajunge la un punct când ființial, biologic, omul este sensibil și îl chinuie somnul.
Dar în momentul ispitei vin și mulți diavoli să-l lupte: „Nu mai poți. Du-te la chilie. Slujba e prea lungă”. Și unii dintre ei cedează. Cei care au voință și luptă – nu-i luptă mare, dar există – trec de punctul respectiv. În momentul în care ai intrat în Sfânta Liturghie, nu mai ai nicio luptă și te minunezi: „Măi, cum era cu câteva minute în urmă și cum e acum?” Liturghia este fără război, fără luptă cu tine însuți și după Liturghie trăiești bucuria.
„Rugăciunea Doamne Iisuse este hrana monahului”
Ascultările sunt de la ora 11.00 până la 3.00 după-amiază și sunt fixe: la trapeză, la bucătărie, la citit Psaltirea în biserică, (Psaltirea se citește încontinuu, câte două ore fiecare), sunt doi pomelnicari, care stau în biserică tot timpul, duhovnicul, paraclisierul, economul – care se ocupă cu administrația, chelarul. Sunt și ascultări de obște, în anumite perioade.
De exemplu: este de plivit la grădină – mergem cu toții la plivit. La o astfel de ascultare se spune rugăciunea Doamne Iisuse, cu voce tare, pe rând. Unul spune de 150 de ori sau un sfert de oră, apoi continuă următorul. Și tot așa. De exemplu, zilnic sunt doi-trei călugări rânduiți la curățat zarzavat. Acei doi-trei n-au binecuvântarea să vorbească, ci să zică Doamne, Iisuse. Doamne, Iisuse este hrana monahului. El, când a primit metaniile călugăriei, a făgăduit să zică Doamne Iisuse, și nu degeaba; este cea mai puternică rugăciune.
(sursa: doxologia.ro)